Coloraţi, în unele cazuri, şi extrem de adaptaţi la mediu, stârcii sunt bine pregătiţi pentru stilul de viaţă al unui prădător, având un cioc puternic şi gât lung care le permite să se hrănească şi cu prăzi mai puţin accesibile în mod normal. În ciuda dimensiunilor lor, bâtlanii , căci aşa se mai numesc, nu sunt întotdeauna uşor de observat, fiind retraşi din fire şi bine camunflaţi în mediul lor natural. Nu le place zborul foarte mult, motiv pentru care în faţa pericolului preferă să se ascundă în stuf . Rar se întâmplă să rămână exemplare de stărc pitic peste iarnă la noi. De obicei la sfârşitul lunii septembrie pleacă spre zone mai calde.
Identificare: Masculul adult are un colorit plăcut, cu gâtul abdomenul şi o pată mare pe aripă de culoare gălbuie, iar creştetul, spatele şi restul aripii negre. Picioarele sunt verzui. Femela şi juvenilul sunt mai uniform coloraţi, mai striaţi şi mai deschişi în locul culorilor negre ale masculilor.
Dimensiune: Aproximativ 30 cm, cu o anvergură a aripilor de 50cm
Habitat: Trăieşte în perechi izolate pe marginea bălţilor. Uneori, stă nemişcat în stufăriş şi cu gâtul întins în sus.
Cuib: Cuibul îl face în desişul stufului pentru a fi protejat de prădători.
Ouă: Femela depune până la 5 ouă de culoare albă-albăstruie.
Hrană: Nevertebrate.
Hrană: Nevertebrate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu