Piţigoiul codat este o pasăre sedentară, de dimensiuni mici dar de o frumuseţe deosebiă. Are un corp fragil şi o coadă lungă, caracteristică, ce iese în evidenţă. Penele cozii acestor piţigoi pot avea aproape jumătate din lungimea lor totală. Preferă pădurile de foioase şi cele mixte dar poate fi întâlnit şi în parcuri şi grădini. Piţigoii codaţi sunt păsări longevive, putând fi întâlnite de obicei în compania altor păsări. Sunt destul de evidente în timpul iernii, când ramurile sunt desfrunzite. Cuibăresc impreună, de multe ori se pot strânge şi 50 de păsări la un loc. Grupurile pot fi destul de zgomotoase în timp ce îşi caută hrana. Perioada de împerechere începe devreme, la sfârşitul lui februarie şi poate ţine până în iunie.
Identificare : Îndesaţi cu coadă lungă. Au o dungă neagră deasupra ochilor, care se întinde spre spate şi formează un guler. Capul şi partea superioară a pieptului sunt albicioase, iar părţile ventrale roz. Umerii maro-roşcat, cu margini albe la penele de zbor. Sexele se aseamănă între ele. Puii au coloritul capului maro.
Răspândire: Rezidenţi în aproape întreaga Europă, dar absenţi din părţile centrale şi nordice ale Scandinaviei.
Dimensiune: 15 cm.
Habitat: Păduri de foioase şi mixte.
Cuib: În formă de minge, de obicei cu muşchi. Construcţia cuibului este făcută din liceni, pânze de paianjeni, păr şi pene.
Ouă: 7-12, albe cu pete roşietice.
Hrană: Este alcătuită în principal din insecte mici. Iarna se adună în grupuri mici, adesea fiind într-o mişcare continuă în căutarea hranei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu