Coloraţi, în unele cazuri, şi extrem de adaptaţi la mediu, stârcii sunt bine pregătiţi pentru stilul de viaţă al unui prădător, având un cioc puternic şi gât lung care le permite să se hrănească şi cu prăzi mai puţin accesibile în mod normal. În ciuda dimensiunilor lor, bâtlanii , căci aşa se mai numesc, nu sunt întotdeauna uşor de observat, fiind retraşi din fire şi bine camunflaţi în mediul lor natural. Nu le place zborul foarte mult, motiv pentru care în faţa pericolului preferă să se ascundă în stuf . Rar se întâmplă să rămână exemplare de stărc pitic peste iarnă la noi. De obicei la sfârşitul lunii septembrie pleacă spre zone mai calde.
