Sturzul cântător ( Turdus philomelos )

Sturzii cântători sunt consideraţi bine-veniţi de grădinari întrucât vânează şi mănâncă melci şi alţi dăunători. După ce a prins un melc, pasărea alege un loc special, numit nicovală, unde îl loveşte de o piatră pentru a-i sparge cochilia şi a scoate molusca din interior.

Cântecul sturzilor este şi muzical, şi puternic, cu note melodioase alternate cu note ascuţite. Multe elemente sunt repetate de 2-4 ori, într-un ritm lent, tipic. În general, cântecul apare sacadat: “cui-cui, piu-piu-piu, ciuiu-i, ciuiu-i”. Cântă intens înainte de răsaritul soarelui. Poate fi auzit mai ales primăvara la începutul perioadei de împerechere şi, de obicei, este lansat de pe o ramură. Sturzii sunt alergători excelenţi şi acest lucru le permite să urmărească prăzi cum ar fi larvele.

Identificare: Spatele este maro, la fel şi aripile. Pieptul este galben deschis cu semne de culoare închisă care se întind pe piept şi pe abdomen sub formă de săgeţi ( inimioare) Sexsele se aseamănă între ele. Puii au pete mai mici şi par a fi mai puţine pe părţile ventrale.

Răspândire: Europa

Dimensiune: 22 cm.

Habitat: Zone de pădure, parcuri şi grădini.

Cuib: Cupolă.

Ouă: 5-6, verzui-albastre cu semne maro-roşcate.

Hrană: Nevertebrate şi fructe de pădure.