Stârc pitic ( Lxobrychus minutus )

Coloraţi, în unele cazuri, şi extrem de adaptaţi la mediu, stârcii sunt bine pregătiţi pentru stilul de viaţă al unui prădător, având un cioc puternic şi gât lung care le permite să se hrănească şi cu prăzi mai puţin accesibile în mod normal. În ciuda dimensiunilor lor, bâtlanii , căci aşa se mai numesc, nu sunt întotdeauna uşor de observat, fiind retraşi din fire şi bine camunflaţi în mediul lor natural. Nu le place zborul foarte mult, motiv pentru care în faţa pericolului preferă să se ascundă în stuf . Rar se întâmplă să rămână exemplare de stărc pitic peste iarnă la noi. De obicei la sfârşitul lunii septembrie pleacă spre zone mai calde.

Mărăcinar negru ( Saxicola torguata )

Identificare: Mărăcinarul este o pasăre de talie mică  având o greutate între 15 - 20 grame. Corpul este negru, spatele negricios. Guşa şi pieptul sunt de culoare galben-portocalie.. Femela are partea superioară cafeniu pătată. Pasărea poate atinge vărsta de 8 ani. Masculul are o dungă albă intercalată cu negru deasupra ochilor şi sub cioc. Masculul cântă de pe un ţăruş sau o creangă mai înaltă pentru marcarea revirului şi pentru a atrage femela.

Codobatura galbenă

Codobatura albă

Raţa

Botgros (Coccothraustes coccothraustes)

Face parte din familia Fringillidae şi este denumit Botgros după ciocul lui puternic şi îndesat, cu care sparge sâmburi de cireşe şi boabele fructelor similare.

Sticlete mare (Carduelis carduelis )

Sticletele face parte din  familia Fringillidae, este o pasăre cu penele viu colorate cu roşu, negru, alb şi galben. Este una dintre cele mai cunoscute păsări de talie mică, din România. Deoarece este o pasăre cântătoare, a fost ţinută frecvent în colivii.

Cucuveaua ( Atbene noctua )

O mare varietate de păsări pot fi întâlnite vânând nevertebrate şi alte vertebrate în cadrul grădinilor. Strategiile lor de vânătoare pot varia, dar toate sunt oportuniste, adaptăndu-se la condiţiile existente şi la disponibilitatea hranei. Acest lucru este vizibil şi în pozele umătoare.

Piţigoi codat ( Aegithalos caudatus )

Piţigoiul codat este o pasăre sedentară, de dimensiuni mici dar de o frumuseţe deosebiă. Are un corp fragil şi o coadă lungă, caracteristică, ce iese în evidenţă. Penele cozii acestor piţigoi pot avea aproape jumătate din lungimea lor totală. Preferă pădurile de foioase şi cele mixte dar poate fi întâlnit şi în parcuri şi grădini. Piţigoii codaţi sunt păsări longevive, putând fi întâlnite de obicei în compania altor păsări. Sunt destul de evidente în timpul iernii, când ramurile sunt desfrunzite. Cuibăresc impreună, de multe ori se pot strânge şi 50 de păsări la un loc. Grupurile pot fi destul de zgomotoase în timp ce îşi caută hrana. Perioada de împerechere începe devreme, la sfârşitul lui februarie şi poate ţine până în iunie.

Piţigoi sur ( Parus palustris )

Acest piţigoi poate fi întâlnit atât în paduri cât şi în parcuri şi grădini. Are 12 cm, este sedentar fiind vizibil în special iarna, atunci când copacii sunt lipsiţi de frunze. Piţigoiul sur vânează o varietate mare de nevertebrate dar se hrăneşte frecvent şi cu seminţe.

Ţicleanul, scorţarul (Sitta europaea )

Ţicleanul este o pasăre sedentară. Face parte din familia Sittidae, a ordinului Passeriformes, acesta cuprinzând circa 50 de specii răspândite în întreaga lume, în special în Europa. Mai este denumit şi Scorţar. Cu picioare solide, corp robust  şi gheare puternice, ţiclenii sunt adepţii alergatului în sus şi-n jos pe scoarţa arborilor, în căutarea hranei. Sunt păsări teritoriale, deplasându-se pe o arie de maxim 2 km în jurul cuibului.

Măcăleandru - ( Erithacus rublecula )

Să observi şi să înveţi să cunoşti o pasăre este întotdeauna un moment minunat.....Să pătrunzi în universul secret al păsărilor şi să admiri frumuseţea lor incomparabilă, este o adevărată plăcere.

Piţigoi mare ( Parus major )

Piţigoi mare ( Parus major ) este cea mai des întâlnită şi mai cunoscută specie de piţigoi de la noi, prezentă atât în pădurile joase, cât şi în cele de munte, unde ajunge pînă în zona coniferelor. Este printre puţinele păsări care ne înveselesc grădinile şi în timpul iernii, având o lungime de 14 cm, fiind foarte frumoasă şi drăgălaşă.

Piţigoi albastru ( Parus caeruleus )

Datorită dimensiunilor lor mici, majoritatea piţigoilor pot fi văzuţi în grădini doar în timpul lunilor de iarnă, când absenţa frunzişului din copaci îi face mai vizibili. Sunt vizitatori frecvenţi ai căsuţelor de păsări în această perioadă. Sunt plini de resurse când sunt în căutarea hranei, punând în aplicare cunoştinţele lor aero-acrobatice năpustindu-se spre prăzi, chiar hrănindu-se cu capul în jos.